Biserica de lemn din Cărpiniș

• Datare: 1757;
• Cod LMI: MM-II-m-A-04541;

Satul a avut o biserică în vechea vatră a satului „Cărpinișul vechi”, construită în a doua jumătate a secolului al XVI-lea după cum spune tradiția locală. În urma năvălirilor tătare satul se mută pe o poziție apropiată de actualul amplasament unde construiește biserica de lemn datată în anul 1757, conform inscripției incizate pe ancadramentul vechii uși de intrare. Biserica era mică și foarte simplă, cu plan dreptunghiular și absida altarului decroșată, cu intrarea pe latura sudică, și fără turn. Cu toată această modestie aparentă, prin contrast, interiorul bisericii era uimitor: la câțiva ani după ridicarea bisericii (posibil 1760) a fost realizat iconostasul și interiorul bisericii a fost pictat. Într-o perioadă de cca. 100 de ani satul migrează spre est de Valea Cărpinișului, astfel că sătenii se hotărăsc să mute și micuța biserică.
În anul 1847 au fost turnate clopotele bisericii, la Cluj, cu inscripția ”Turnat pentru parohia greacă din Cărpiniș prin demersul protopopului din Chioar, Csókás Gergely” gravată pe unul dintre clopote. În timpul evenimentelor din 1848 soldații unguri au luat un clopot pentru a-l transforma în armament. După mutarea pe actualul amplasament a apărut necesitatea extinderii bisericii din cauza creșterii numărului populației din sat și implicit a numărului de credincioși. Ca urmare, în anul 1982 au fost făcute modificări importante: mutarea accesului de pe latura sudică pe cea vestică, realizarea pridvorului și a cafasului, construirea turnului care se sprijină pe structura pridvorului, extinderea naosului și refacerea altarului.
În anul 1943 este dată în folosință noua biserică de zid, construită din piatră și cărămidă. Vechea biserică de lemn este părăsită la această dată. În anul 1641 când a fost făcută „Evidența monumentelor istorice din R.P.R.” și Biserica din Cărpiniș a fost documentată, starea bisericii era foarte gravă, în „precolaps”. Conform informațiilor primite de la preotul-paroh Pop Adrian Simion, iconostasul bisericii noi este sculptat de Vida Gheza iar pictura sa este realizată de Lidia Agricola.