Skip to content Skip to left sidebar Skip to footer

Personalități locale

Emil Hossu

Emil Hossu (n. 24 noiembrie 1941, Ocna Sibiului, județul interbelic Sibiu – d. 25 ianuarie 2012, București) a fost un actor român de teatru și film. Emil Hossu a spus într-un interviu: Sunt maramureșean după mamă, sălăjean după tată, dar stau în București de foarte multă vreme.

După ce, ca urmare a Dictatului de la Viena, Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, familia Hossu s-a mutat de la Cluj. Deoarece tatăl său era diplomat, pe 23 august 1945 toată familia a fost deportată într-un lagăr în Germania, unde a rămas timp de un an și trei luni. După ce au scăpat din lagăr, părinții s-au întors în România. Casa, o fabrică de ață și mașina le fuseseră confiscate.

În 1948, pentru că fusese diplomat în perioada lui Ion Antonescu, tatăl lui Emil Hossu a fost trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde a revenit după 6 luni. La numai 17 ani, Emil Hossu și-a pierdut tatăl, bolnav de cancer.

Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reușit să intre la ATF abia din a treia încercare. A fost credincios al Bisericii Române Unite cu Roma și membru în Asociația Foștilor Deținuți Politici. A fost căsătorit cu actrița Catrinel Dumitrescu. Primele sale roluri retribuite au fost la teatrul radiofonic. Ulterior a devenit actor la Teatrul Nottara din București. A avut prestații remarcabile în filme cunoscute cum ar fi Secretul lui Bachus (1984) și Sosesc păsările călătoare (1985).

Actorul Emil Hossu a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.

Marietta Anca

A fost o  talentată actriță cu o carieră impresionantă în lumea teatrului. Născută într-o familie de artiști, pasiunea pentru actorie i-a fost insuflată încă de la o vârstă fragedă. Cu un talent incontestabil și o prezență carismatică pe scenă, Marietta Anca a devenit rapid un nume recunoscut în industria artistică.

Studii
Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, prof. Ion Manolescu, 1931

Carieră
1930: Teatrul Naţional Bucureşti
Teatrul „Regina Maria” – Compania Bulandra

Notă biografică

căsătorită inițial cu actorul A. Pop-Marțian (1934)
a fost a doua soţie a scriitorului Ion Marin Sadoveanu (mariaj încheiat la 26 ianuarie 1939, naşi fiind Fanny şi Liviu Rebreanu).

Augustin Buzura

Augustin Buzura (n. 22 septembrie 1938, Berința, Copalnic-Mănăștur, Maramureș, România – d. 10 iulie 2017, București, România) a fost un psihiatru, prozator și eseist român contemporan, autorul unor romane de succes și scenarii cinematografice. Din 1992 a fost membru titular al Academiei Române.

Augustin Buzura a fost primul născut al soților Ilie și Ana (n. Micle) Buzura. A urmat cursurile preuniversitare la Liceul „Gheorghe Șincai” (în prezent, Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare), absolvind liceul în anul 1955. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958-1964). În anul 1963 s-a căsătorit cu Maria Olimpia, născută Cardos, absolventă a Facultății de Filologie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

A renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se regăsesc în romanele sale.

Augustin Buzura a debutat în literatură cu nuvela Pământ, publicată în revista Tribuna (nr. 8 din 25 februarie 1960), apoi a apărut un volum de nuvele, intitulat Capul Bunei Speranțe (1963). A fost redactor la revista Tribuna din Cluj și apoi secretar general de redacție la aceeași revistă. Din 1990 a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar între 2003-2004 al Institutului Cultural Român. A fost director al revistei Cultura.
A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

În anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de mare cruce.

Romane publicate:
Absenții, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970
Fețele tăcerii, Editura Cartea Românească, București, 1974
Orgolii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977 – carte distinsă cu Premiul Academiei Române
Vocile nopții (1980), Editura Cartea Românească, București, 1980
Refugii (1984)
Drumul cenușii (1988)
Recviem pentru nebuni și bestii, Ed. Semne, București, 1999
Raport asupra singurătății (2009)

Sursa: Wikipedia.org

Emil Dragomir

Emil Dragomir (n. 13 aprilie 1882, Copalnic-Mănăștur, Maramureș, România – d. 12 iunie 1959, Copalnic-Mănăștur, Maramureș, România) a fost un preot-protopop român, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

A fost preot-protopop în localitatea Copalnic-Mănăștur din Maramureș, plasa Baia-Mare. A fost animator al vieții culturale românești din Copalnic-Mănăștur și împrejurimile acestuia. A activat în mod deosebit în cadrul „Astrei” în zonă, fiind președintele Despărțământului local al acesteia.

Ca deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie 1918, Emil Dragomir a reprezentat ca delegat cercul electoral Târgu Lăpuș.

Pamfil Bilțiu

Născut pe 14 iulie 1939, Făurești; Folclorist. „Pamfil Bilțiu este poate ultimul culegător de folclor pur-sânge pe care l-a dat Maramureșul și e bine că a avut șansa să publice în volume succesive, pe parcursul unui deceniu și jumătate, întreaga sa arhivă” . Vol. Poezii și povești populare din Țara Lăpușului (1990), Făt-frumos cel înțelept (1994), Sculați, sculați, boieri mari. Colinde din Maramureș (1996), Izvorul fermecat (1999), Folclor din Țara Maramureșului (2005)

Etnologul Pamfil Biltiu a publicat 32 de cărţi, a făcut mii de fotografii, muncind enorm pentru valorificarea tezaurul folcloric pe care l-a adunat de-a lungul anilor. Pamfil Bilţiu este unul dintre cei mai apreciaţi etnologi din ţară. Provine dintr-o familie de ţărani din Făureşti, a urmat cursurile şcolii generale şi liceale la Baia Mare, iar facultatea la Cluj-Napoca. Pamfil Bilţiu a lucrat un an în învăţământ, iar apoi la o publicaţie locală. A fost şi metodist în cadrul Bibliotecii Judeţene Maramureş şi a intrat la pensie de la Inspectoratul pentru Cultură al Judeţeului Maramureş.

În urmă cu 20 de ani Pamfil Bilţiu a început să scrie şi a publicat 32 de cărţi despre istoria culturii, cele mai multe din domeniul etnologieicu o pondere mai mare pe sub-zonele folclorice ale judeţului. Etnologul este pasionat şi de fotografie marterialele sale care au văzut lumina tiparului sunt însoţite de fotografii încercând să cuprindă cât mai multe elemente, de la obiecte şi case în care locuiau străbunii, până la artişti contemporani.

Ultima actualizare: 14:12 | 17.07.2024

Sari la conținut